Plants vs Zombies Garden Warfare Review - GameNation

PvsZ_PRIMARY_LOGO_RGB1[1]
Aug
06

Plants vs Zombies Garden Warfare Review

               O să recunosc din prima frază că m-am înşelat: nu aveam aşteptări de la jocul ăsta, dintr-un motiv destul de simplu: Worms. Armageddon a fost impecabil, a suportat anii ce-au trecut peste el mai vajnic decât statuia lui Iancu, dar trecerea la 3D i-a distrus atât sufletul, cât şi trupul. Mecanicile de joc schimbate nu au funcţionat, iar jocul a fost mai mult frustrant decât distractiv. Primul PvZ, căci ăsta-i e numele de alint, a rămas în minţile, PC-urile şi telefoanele tuturor, şi probabil o va face multă vreme – pentru că e fain si distractia transcende grafica sau rezolutia 4:3. Exact ca Armageddon.

               În 2013, am văzut anunţul şi direcţia pe care oamenii de la PopCap au ales-o pentru continuarea seriei PvZ. N-am fost de acord, mai ales că părea un amalgam de jocuri existente, în care personajele originale erau înlocuite de plante şi zombi. Spre bucuria tuturor, m-am înşelat. Jocul nu şi-a vândut sufletul, ba chiar şi l-a dublat. Am răsuflat uşurat când am intrat prima oară în Garden Warfare şi am auzit muzica, am văzut acelaşi stil al meniului, dar upgradat – perfect, au păstrat atmosfera, mi-am zis. Şi ăsta e un lucru minunat, pentru că-mi aduce aminte de cum joc PvZ pe telefon în alea 25 minute în care îmi aştept prietena care cu 10 minute în urmă spunea că vine în 2. Şi nu mă mai enervez pe ea, că mă distrez prea bine şi singur, sub un balcon de bloc cu soarele-n ceafă şi flaorea-soarelui sub arătăor. Diferenţa majoră: Garden Warfare e doar online. Adică doar multiplayer.

PVZ 2014-07-24 19-37-33-97

               Ok, gata cu poveştile. Voi începe cu partea vizuală, că aşa te-ntâmpină orice joc. Îl vezi. Şi strâmbi din nas, sau sorbi frame-urile. Garden Warfare arată şi se mişcă exact cum te-ai aştepta să arate şi să se mişte dacă ţi-ar plăcea. Aduce a Team Fortress 2, dar e ceva mai clar şi definit, cu texturi şi efecte superioare. Fluid, pentru că e optimizat binişor şi binecuvântat cu opţiuni grafice demne de un titu AAA. Oamenii nu s-au zgârcit. Şi insist pe asta pentru că a fost lansat iniţial pe console, prin februarie. Ei, era să uit. E pe Frostibte 3, engine-ul pe care rulează Battlefield 4 sau Need for Speed Rivals, precum şi viitorul Battlefield: Hardline, adică hoţii şi poliţiştii de pe scaunul de birou. Iar în cazul Frostbite, ultimul lucru de care te poţi plânge la jocurile care-l folosesc, e grafica. Dar poţi să ai un joc fotorealist, dacă stilul vizual e praf. Iar în cazul de faţă tranziţia s-a făcut cu gust şi inspiraţie. Voiam să spun că mişcările plantelor sunt naturale, dar încă n-am văzut buruieni alergând prin grădină după nemorţi care-mi vor nucul, aşa că rămân la cuvântul fluid.

PVZ 2014-07-24 19-53-53-81

               Nu i-ar strica mai multe moduri de joc, dar având în vedere că joci ori cu plante care trag din gură, mănâncă zombi sau se vindecă reciproc, ori cu zombi, care fac acelaşi lucru, doar că au arme în loc de gură-mitralieră şi posibilitatea teleportării în mijlocul zonei de conflict, deocamdată distracţia e suficientă. Ca o notă personală, eu mereu joc Team Deathmatch (aici, Team Vanquish). Deşi e la fel peste tot, dacă un joc reuşeşte să mă captiveze jucând toar TDM, îl consider bun. Apoi explorez restul modurilor. Poate cel mai mişto pe care l-am butonat după câteva sesiuni de TDM a fost Gardens and Graveyards, a căuri premisă e cel puţin interesantă: plantele îşi apără grădinile, împrăştiate pe hartă, iar zombii încearcă să le captureze. Când şi dacă reuşesc, grădinile odinioară verzi, devin cimitire. Pe finalul bătăliei şi în funcţie de scor, plantele vor trebui să BUBUIE o bază inamică, sau nemorţii să distrugă o mega floarea-soarelui , la care ajung catapultaţi cu ajutorul unor tunuri.

PVZ 2014-07-24 20-16-01-15

               O treabă originală este felul în care creşti în nivel. Nu aduni experienţă, ci ai de dus la bun sfârşit nişte provocări, de tipul omoară 3 zombi de felul ăla, foloseşte-ţi un skill de x ori ş.a.m.d. Mi s-a părut o gură de aer proaspăt. Ceea ce am observat la EA în ultima vreme este un mod distinct de a face microtranzacţii: cu ajutorul unor stickere/cartonaşe. Prima oară, la FIFA World, care e free 2 play şi înţeleg sistemul şi necesitatea lui acolo. Ai nevoie să-ţi antrenezi jucătorii, de alţii noi, să-ţi tratezi accidentaţii – toate astea putând fi posibile odată cu achiziţia unor seturi de cartonaşe cu conţinut aleatoriu. În Garden Warfere, stickere-le pot fi cumpărate atât cu bani, cât şi cu puncte adunate în joc. Conţin bucăţi din puzzle-uri, care odată completate îţi deschid personaje noi, tot felul de pălării a la Valve sau accesorii amuzante, gen struguri în loc de roşii care atârnă de umărul plantei tale preferate.

               Hărţile sunt gândite ok, fără locuri perfecte pentru camperi sau alte nebunii. Elementele de decor au fizică, aşadar un butoi nu va rămâne nevătămat dacă arunci cu un ardei gras în zombiul îmbrăcat în tricou de fotbal american care alearga spre floarea-soarelui cea tămăduitoare. Ba mai mult, într-o anumită planşă, un tren circulă la intervale exacte şi desparte teritoriul. Nu de puţine ori mam trezit sub şinele sale, doar pentru că eram sigur că am timp să trec. Mare greşeală.

               Să vorbim puţin despre clase, 5+1 de fiecare parte. În echipa plantelor, avem: peashooter, echivalentul infanteriei uşoare, sunflower, care e medicul echipei, chomper este oarecum melee, încetinind şi mâncându-şi adversarii sau venind pe sub pământ şi înşfăcându-i, şi cactusul, care e sniper. Fiecare dintre clasele astea are variaţiuni de muniţie, pe care le poţi avea cumpărând stickere din shop. Spre exemplu, cu peashooterul poţi trage atât cu boabe de foc, cât şi cu bobe toxice sau de gheaţă.

               Zombii sunt clasificaţi astfel: foot soldier, inginer, scientist zombie, care e medic, şi all-star zombie, un jucător de fotbal american, echivalenul unui heavy weapons guy.boss mode

               Noutatea este adusă de aşa-numitul boss mode, care se inspiră din gameplay-ul originalului. Practic, vezi toata harta si personajele de pe ea, culegi sori, îţi poţi învia aliaţii căzuţi la datorie, îi poţi vindeca sau chiar să lansezi câte un airstrike. Şi desigur, să spotui inamici, în dreptul cărora vor apărea mici iconiţe, chiar dacă ei sunt după ziduri în celălalt colţ al hărţii. 

               Pe final, nu pot decât să vă recomand bomba asta distractivă. Să fim serioşi, cui nu i-ar plăcea să arunce câte un ardei iute cu care să-şi opărască vreo 4 duşmani concomitent?

DA FINAL

 

 

About Marko I.