Review Octodad: Dadliest Catch - GameNation

octodad
Feb
27

Review Octodad: Dadliest Catch

                   Octodad: Dadliest Catch (da, dadliest, nu deadliest) este frate cu QWOP şi Surgeon Simulator 2013: cele mai simple acţiuni sunt extraordinar de complicat de executat, iar consecinţele sunt catastrofale. Cu cît mai plictisitoare sunt circumstanţele şi obiectivele, cu atît mai amuzant este jocul.

                   La fel ca Portal, Octodad s-a născut din mintea unor studenţi care peste cîţiva ani şi-au transformat prototipul în produs comercial. Premisa este genială: o caracatiţă pretinde că e capul unei familii de oameni. Cît timp nu atrage atenţia, reuşeşte!

                   Uşor de zis, greu – şi amuzant – de făcut. Octodad parcă este o budincă, abia tîrîndu-se şi unduindu-se peste tot. Unul din primele obiective este să tunzi iarba din curte. Trebuie să te tîrăşti pînă la şopron, să deschizi uşa, să detectezi maşina de tuns printre zeci de alte obiecte, să ajungi cu un tentacul pînă la mîner, să o apuci, să o extragi şi apoi să treci cu ea peste cîteva tufe. Fiecare din aceste acţiuni cere mai multă concentrare decît boss fight-urile din multe alte jocuri.

                   Tentaculele sunt abia controlabile, ceea ce duce la dezastru şi distracţie. Sute de obiecte sunt presărate prin niveluri, iar inevitabil Octodad se împiedică în marea lor majoritate. După o vizită la supermarket, niciun produs nu mai rămîne pe rafturi. Cînd copilul are nevoie de lapte, Octodad întoarce toată casa cu fundul în sus ca să ajungă la frigider şi înapoi. Nu vă mai spun ce se întîmplă în frigider.

                   Astfel de obiective şi situaţii reprezintă punctele forte ale jocului. În alte titluri, controlezi supereroi care sar peste zgîrie-nori, omori mii de inamici sau eşti cel mai bun pilot. Cele 12 munci ale lui Octodad nu sunt să ucidă cine ştie ce bestii, ci să facă o cafea sau să extragă o pizza din congelator. Este un personaj absurd în luptă cu sarcini domestice.

                   Scenariul este în mare parte amuzant, dar cu excepţia soţiei actorii cam lasă de dorit. Replicile lui Octodad sunt nişte sunete bizare, traduse indirect; de exemplu, în timp ce soţia îl priveşte cum tunde iarba, Octodad îi comunică „a blub that mixes command with accusations of laziness”. Jocul nu arată prea grozav – îmi aminteşte de seriile Sam & Max făcute de Telltale – dar caracatiţa este superb animată.

                   Problemele apar pe măsură ce circumstanţele devin mai complexe. Cînd ai de îndeplinit sarcini de zi cu zi, care în viaţa reală sunt gata în cîteva secunde iar aici ţin 10 minute, jocul este genial. Cînd sunt introduse elemente tradiţionale de gameplay – urmăriri, stealth – totul se duce de rîpă.

                   Octodad are un inamic, un bucătar care îi cunoaşte secretul şi vrea să-l gătească. De asemenea, trebuie să nu fie văzut de anumite personaje care sunt în stare să-l recunoască. În momentele în care jocul cere astfel de precizie, sistemul de control devine foarte enervant. Este OK să nu poţi naviga o cameră atunci cînd nu există presiune. Nu este deloc OK să-l tîrăşti pe Octodad printr-o secţiune în care detectarea înseamnă restart. Haosul nu mai crează umor în aceste circumstanţe. Din nefericire, a doua jumătate a jocului cere prea multă precizie pentru a fi distractivă.

                   Octodad: Dadliest Catch durează doar vreo trei ore. Este păcat că a doua jumătate degenrează într-un joc cu obiective nepotrivite stilului de control. Totuşi, există o salvare: Octodad suportă moduri (varianta Steam are chiar şi Workshop). Printre hărţile făcute de utilizatori se găsesc şi unele la fel de relaxante şi amuzante ca în prima parte a jocului. Pentru compleţionişti, jocul conţine numeroase referinţe, easter eggs şi Steam achievements. De asemenea există şi co-op local, pînă la patru jucători preluînd controlul unui set de tentacule.

                   Octodad nu îşi atinge potenţialul maxim. Este totuşi uşor de recomandat la un preţ redus: distracţia din primele niveluri este absolut explozivă. Din păcate, premisa este atît de unică şi limitată încît mă îndoiesc că vom vedea un sequel care să-i repare problemele.

DA FINAL

About Vlad B.