Review Diablo III: Reaper of Souls - GameNation

Mar
26

Review Diablo III: Reaper of Souls

               Reaper of Souls spală aproape toate păcatele lui Diablo 3. Deşi pe hîrtie nu pare a fi mare lucru – atît în comparaţie cu Diablo 2: Lords of Destruction cît şi ca raport preţ/conţinut – jocul este schimbat fundamental.

               Expansionul adaugă un nou act mult superior celor din jocul original. L-am terminat în vreo 6 ore cu un barbar, explorînd amănunţit. Este clar că Blizzard a luat în considerare feedback-ul fanilor şi sincer îmi este greu să mă întorc la celelalte acte.

               O parte din noile zone sunt absolut enorme, mai mari decît cele mai cuprinzătoare porţiuni din actele I-IV. În Diablo 3, hărţile sunt generate aleatoriu dintr-un set de mici piese de puzzle – tiles. În Reaper of Souls, acestea sunt mult mai variate şi sunt aranjate în modele mai interesante decît înainte. Actul V nu conţine acele peşteri plictisitoare, strîmte şi în formă de cerc care împînzesc versiunea originală. Noile temniţe (dungeons) sunt îndeajuns de largi să nu te plictiseşti în caz că ai ratat cotitura spre ieşire şi trebuie să faci cale întoarsă.

               Westmarch, prima zonă pe care o vizitezi, este un mediu de joc cu totul nou. Este un oraş asemănător Londrei victoriene, dens, atmosferic, întunecat. Într-o singură aventură prin Westmarch ai ocazia să vezi mai multe random events decît în întreaga campanie originală. Există o mulţime de clădiri explorabile, iar evenimentele ce au loc aici sunt atît de bine realizate încît ar putea face parte din questul principal. Prin ele, Reaper of Souls prezintă mult mai bine haosul unei invazii demonice decît Diablo 3.

               Toate celelalte zone sunt mai bine realizate decît cele din original. O zonă deşertică oferă o comparaţie uşoară: pe cît de plictisitoare şi goale sunt pustiurile din Act II, pe atît de dinamice şi variate din punct de vedere vizual sunt aceste Battlefields of Eternity din Act V. O altă adiţie excelentă este muzica superbă, infinit mai bună decît înainte.

Diablo III_2014_03_29_00_19_54_701

               Expansionul adaugă şi o gamă largă de inamici noi. Unii par a fi simple variante ale unor vechi prieteni – de exemplu, schelete… albastru neon. Alţii au tactici interesante. Primordial Scavenger-ul îşi construieşte o armură de piatră, devenind mai mare şi mai puternic. Ghastly Seraph creează o pistă de gheaţă care încetineşte (teribilă pentru clasele melee), iar Summoner of the Dead umple ecranul de minions care, din fericire, mor împreună cu el. Fiecare boss din Reaper of Souls este mai interesant decît cei din jocul original, deşi încă nimic nu este la fel de impresionant ca acel Siege Breaker din primul demo din 2008.

               Nivelul maxim pe care îl poţi atinge în expansion este 70 (zece în plus faţă de original). La 61, fiecare clasă deblochează un nou skill activ, iar cîteva rune noi sunt adăugate pe parcurs. De asemenea sunt adăugate cîteva skill-uri pasive, plus un binevenit al patrulea slot pentru pasive.

               Oarecum enervant este sistemul de progresie al echipamentului. Nu există decît trei noi categorii, pentru nivelurile 61, 66 şi 70. Un personaj care putea juca lejer în Torment la nivelul 60 va trebui să reducă treptat dificultatea, pentru că inamicii cresc în nivel împreună cu jucătorul însă echipamentul cade tot pentru nivelul 61 şi mai tîrziu 66. Legendarele sunt totuşi de acelaşi nivel cu jucătorul. Pînă la urmă, avînd în vederea lungimea expansionului, acest sistem are sens – nu înlocuieşti armele la fiecare 15 minute cînd faci level up. Pe de altă parte, în actele I-IV progresia era extrem de rapidă iar în cei doi ani de la lansare ne-am obişnuit să jucăm pe dificultăţi ridicate. Reaper of Souls te brutalizează pînă cînd îţi înghiţi orgoliul şi, probabil pe la nivelul 64, scazi dificultatea.

Diablo III_2014_03_29_00_26_52_029

               Expansionul aduce şi o clasă nouă, Crusader. În general este un personaj satisfăcător – un tanc încet cu atacuri brutale, ceva magie perfectă pentru atacuri la distanţă medie şi capacitatea de folosi într-o singură mînă arme pe care alte clase le cară în două. Deocamdată mi se pare că are cooldowns prea lungi iar unele abilităţi sunt bune ca idee dar teribile ca execuţie. De exemplu, Heavenly Steed este un armăsar pe care îl călăreşti la viteză maximă… pentru două secunde, apoi aştepţi 25 de secunde pînă îl poţi folosi din nou. Runele adaugă o secundă de călărit sau taie 5 din cooldown. Orice adaos de viteză este de nepreţuit în Diablo 3 (mai ales în actele originale), dar Heavenly Steed devine enervant datorită acestor limitări. De asemenea, resursa principală a Crusader-ului, Wrath, se generează un pic prea încet.

               Replicile noii clase injectează o doză de umor în campanie – personajul pare conştinent de cît de cretină este povestea. Totuşi în noul act, lucrurile nu stau aşa de rău ca în celelalte. Tyrael nu mai este un incompetent, gameplayul nu este întrerupt de atîtea filmuleţe oribile iar planurile lui Malthael, inamicul principal, au sens. Un lucru extrem de bun este că Malthael abia e prezent în joc, spre deosebire de Diablo sau Azmodan care nu mai tăceau din gură în actele precedente. Barbarul meu a primit un upgrade de personalitate, noile sale dialoguri dînd dovadă de umor. Reaper of Souls chiar reuşeşte să aibă un film de final interesant.

               Un nou artizan este un Mystic pe nume Myriam care oferă posibilitatea de a modifica atributele echipamentului. Poţi schimba un singur atribut per item. Intelligence face parte din aceeaşi listă cu Strength şi Dexterity, dar nu cu Bonus Experience. Cînd selectezi atributul care trebuie înlocuit, Myriam extrage trei din lista de, să zicem, 15 variante posibile iar tu o alegi pe cea dorită. Poţi încerca de cîte ori vrei pînă cînd Myriam extrage ceea ce îţi trebuie. Pe lîngă asta, noul artizan poate modifica şi aspectul echipamentului.

               Adventure Mode este cel mai important element al expansionului. Aici nu mai există poveste, toate actele sunt accesibile şi toate waypoint-urile sunt deblocate. În fiecare act există cinci obiective: să omori un boss, să elimini un număr de inamici sau să completezi un eveniment. Obiectivele oferă o grămadă de experienţă. La completarea celor cinci dintr-un act, Tyrael oferă un Horadric Cache – o punguţă plină de loot. Tot aici se obţin chei pentru accesarea unor Nephalem Rifts.

               Nephalem Rifts sunt dungeons generate aleatoriu cu elemente din toate actele, oarecum similare cu hărţile din Torchlight şi Path of Exile. Primul Rift în care am jucat începea în Fields of Misery din primul act, dar pe timp de noapte şi cu inamici din ultimul act. Al doilea nivel al aceluiaşi rift m-a trimis într-un dungeon construit din bucăţi din Act III cu inamici din I şi II. Numărul de niveluri diferă şi în general toate oferă combinaţii interesante. Obiectivul unui rift este să omori inamici pînă cînd un boss foarte puternic şi plin de loot îşi face spectaculos apariţia.

               Este uimitor cît de mult se schimbă în bine aspectul vizual al jocului în Adventure Mode. Zonele de care ne-am plictisit în ultimii doi ani devin din nou interesante pur şi simplu pentru că iluminarea este schimbată. Am jucat în oaza din Act II pe timp de zi, în deşerturi pe timp de seară cînd nisipurile aurii nu mai sunt atît de stridente, în cripte în beznă totală, în Highlands – şi celebrul pod cu curcubeu – pe timp de noapte.

               Adventure mode introduce o nouă monedă, Blood Shards. Acestea sunt folosite pentru gambling, la un singur vînzător. Alegi echipamentul dorit, de exemplu o mănuşă pentru cinci Shards, dar toate calităţile ei sunt necunoscute pînă o cumperi. Prin gambling se poate obţine orice item din joc cu excepţia seturilor specifice claselor. Am avut ghinionul de a cumpăra mănuşi albastre cu trei proprietăţi. În treacăt fie spus, şi crafting-ul practicat la fierar din 2012 este gambling, pentru că ai doar o idee vagă cu privire la ce creezi acolo.

               Personajele noi pot participa şi ele în Adventure Mode dacă ai terminat o singură dată campania. Experienţa se acumulează rapid şi este investită în Paragon levels, care de curînd li se aplică tuturor personajelor şi oferă opţiuni de customizare.

               Avînd în vedere varietatea oferită de Aventure Mode şi toate celelate adiţii, este greu de crezut că cineva se poate plictisi prea curînd de Reaper of Souls. Acest expansion este perfect construit pentru cursă lungă. Era statică a lui Diablo 3, în care repetam aceeaşi poveste stupidă şi aceleaşi zone plictisitoare din nou şi din nou, s-a terminat. În sfîrşit, Diablo 3 oferă conţinut pe măsura excelentului său gameplay.

DA FINAL

Bonus, unboxing video la ediţia de colecţie:

About Vlad B.