Sacred 3 Review - GameNation

Sacred-3-logo[1]
Aug
08

Sacred 3 Review

                Doamne Sfinte Motane, ce este abominația asta ? Desigur, nu aceasta este prima reacție pe care am avut-o atunci când am suferit prin primele minute de Sacred 3. Nu, prima oară doar zâmbeam și mă întrebam când o să trec de secțiunea asta infectă de tutorial și când o să înceapă jocul adevărat, jocul pe care îl așteptam la o adică. Două ore mai târziu, am realizat că de fapt jocul este chiar acesta, am realizat că nu o să apară alte elemente care or să îl facă mai plăcut sau mai bun, am realizat că de fapt trăsăturile acelea extrem de enervante pe care le-am întâlnit încă din primele minute nu or să dispară.

 

                În 2009 Ascaron (un dezvoltator german de jocuri video și creatorul seriei Sacred) a dat faliment și a fost cumpărat de Deep Silver. Imediat după a fost anunțat și o continuare a seriei (Sacred 3). O mișcare destul de suspectă din moment ce Sacred 2 a fost lansat cu nici măcar un an în urmă. Chiar și așa, fanii seriei au fost încântați că seria nu o să moară odată cu Ascaron și au sperat că în următorul joc acele mici probleme din Sacred 2 o să fie rezolvate iar jocul o să fie unul bun. Speranțele le-au crescut cu atât mai mult cu cât Deep Silver aparent a cerut sugestii în vederea realizării următorului joc. După ce a primit numeroase sugestii de la o comunitate plină de fani dedicați seriei, ce a făcut cu ele? Evident, le-a ignorat complet, pentru că asta face orice developer bun care vrea să fie în contact cu comunitatea dedicată jocurilor lor.nrxIcbt.jpg

                Sacred 1 a fost probabil printre primele jocuri pe care le-am jucat sute de ore iar eu încă îl consider printre cele mai bune RPG-uri. Pur și simplu nu avea adversar în perioada în care a apărut, era printre acele puține jocuri care încercau să fie Open World, să ofere sute de posibilități de customizare a caracterelor, să ofere un sistem de loot/iteme complex și ce chestie, chiar să reușească să facă aceste lucruri. Acestea au fost elementele definitorii seriei Sacred și prin acestea a reușit să se impună permanent în mințile fanilor jocurilor RPG. Sacred 2 pe de altă parte, cu toate că nu s-a ridicat la nivelul primului joc și era oarecum monoton și plin de buguri, a fost reparat prin numeroasele patchuri care au urmat. Astfel, a devenit și el o experiență plăcută și și-a rezervat locul în topul RPG-urilor în care merită se învestești câteva zeci sau chiar sute de ore. Și acesta avea o lume incredibil de mare, și acesta era Open World, și în acesta explorarea era ceva important, și în acesta sistemul de loot/iteme era complex și bine conceput.

                 Apoi, urmează Sacred 3, această abominație penibilă care nu poate să fie numită nici măcar o tentativă de Sacred. Singura legătură dintre Sacred 3 și Sacred este numele. În moduri misterioase și complet neînțelese de mine sau de alți fani ai seriei, developerii au reușit să nu asculte DELOC de comunitate și să creeze jocul după propriile lor idei tâmpite. Mi se pare o greșeală colosală să lucrezi la următoarea apariție a unei serii destul de populare și să te ștergi undeva cu părerile și sugestiile fanilor.

                 Bine, de ce tot jignesc jocul, sunt hater sau de ce fac asta? Chiar atât de prost este?

                 Da, chiar atât de prost este. Să trecem momentan peste faptul că nu are absolut nici măcar o legătură cu Sacred 1 sau Sacred 2 și să discutăm despre mecanicile și despre ideile strălucite pe care dezvoltatorii le-au implementat.VrGCvUI.jpg

                Ce obținem dacă combinăm cele mai stupide mecanici din mai multe genuri de jocuri? Ce întrebări pun și eu, evident, Sacred 3. Într-un mod miraculos, Sacred 3 a reușit să combine liniaritatea nivelelor, pereții invizibili și prostia inamicilor din jocuri precum Battlefield sau Call of Duty cu mecanicile RPG din jocurile asiatice precum Devil May Cry. Counter Strike este mai Open World decât Sacred 3, pentru că acolo cel puțin poți să alegi, ai opțiuni, nu mergi doar în linie dreaptă către un punct. Jocul este atât de prostit încât nici măcar nu există o hartă/minimap. Da, developerii au fost leneși dar partea bună este că nivelurile sunt atât de liniare și de stupid concepute încât nici măcar nu îți trebuie. În plus, nu există buton de pauză în acest joc, de ce ai vrea să te uiți pe hartă? Credeți că faci mișto, nu? Cum să nu existe buton de pauză? Din păcate nu, nu putem să punem pauză în niciun mod. Suntem nevoiți să încheiem misiunea iar apoi să o reluăm de la ultimul checkpoint. Șirul de glume proaste parcă nu se încheie, știu.

                 Da, jocul are checkpointuri iar ca bonus, pentru a face jocul mai dificil (evident modificarea gameplay-ului nici nu intră în discuție) Deep Silver s-a gândit să adauge și un penalty. De fiecare dată când murim pierdem 20% din goldul pe care l-am strâns până în acel moment în nivelul respectiv. Practic pentru a nu pierde aiurea goldul pe care l-ai strâns trebuie ca pe parcursul unui playthrough să nu mori deloc.

                 Dintr-un RPG Open World au reușit să taie toate elementele care au definit seria, toate elementele pe care le adorau fanii și să vomite o astfel de tâmpenie consolistă pentru copii de 5 ani care pot să apese doar 1 buton și să citească maxim 2 cuvinte. Au scos sistemul de loot. Da, nu există loot în acest joc RPG. NU EXISTĂ LOOT ÎN ACEST RPG. Observați ceva în neregulă cu afirmația anterioară? Cum poți să scoți loot-ul/itemele dintr-un RPG? CUM?

                 A, dar probabil a fost înlocuit de altceva, o altă idee strălucită a dezvoltatorilor.88St76T.jpg

                Într-adevăr, sistemul de loot de tip Sacred 1 sau 2 a fost înlocuit de sistemul de loot tip Devil May Cry. De asemenea, jocul este acum bazat pe instante minuscule și liniare pe care le accesăm de la un hub central (evident putem să le accesăm doar în ordinea dată de ei). În timpul acestor “misiuni” putem să adunăm gold (și puncte – exact ca în celelalte jocuri asiatice, sunt totuși uimit că nu primim și o notă, de la A la S) pe care putem să îl folosim între misiuni pentru a cumpăra consumabile sau pentru a ne upgrada skillurile (aceeași mecanică din Diablo – cu rune, sau upgrade-uri la fiecare skill în parte) sau itemele (majoritatea itemelor arată la fel cu toate că au nume diferite, totuși, se upgradează în același mod ca și skillurile, pe nivele). Nu vă faceți griji, dacă cumva strângeți mult gold nu o s fiți deloc dezamăgiți. Nu o să puteți să îl folosiți deoarece la toate, TOATE upgradeurile sunteți constrânşi nu doar de gold ci și de nivelul caracterului. În general după fiecare misiune o să creșteți un nivel iar cu toate că, cantitatea de gold pe care o strângeți variază, acest lucru este irelevant deoarece nu o să puteți să îl folosiți la nimic până nu ajungeți la nivelul X.

                 Jocul este “gândit” pentru console, începând cu liniaritatea penibilă și terminând cu controlul extrem de stupid al caracterelor. Ne folosim de tastele WASD pentru a deplasa caracterul (nu putem să folosim mouse-ul în acest scop) și mouse-ul pentru a ataca. Avem o săgeată albastră enervată și atotprezenţa care ne indică direcția în care se uită caracterul nostru (pentru că noi suntem prea tâmpiți pentru a ne da seama singuri), săgeată care este de altfel inutilă. Ne indică doar direcția în care se află cursorul nostru. Atacurile și schema aferentă sunt la fel ca în Diablo 3. Click stânga pentru atacul principal (combouri inexistente, doar 3-4 tipuri de atac), click dreapta pentru atac secundar (un fel de bash) și tastele 1-2 pentru Combat Arts sau skillurile pe care putem să le schimbăm între misiuni. Nu putem să schimbăm nimic, nici iteme, nici skilluri și nici combat arts atunci când suntem într-o instanță sau misiune. Genial.

                 Camera este fixă, nu putem să facem zoom și nici măcar să o rotim, fie cu măcar un sigur grad. Să nu vă fie teamă, se mai mişcă haotic în anumite zone pentru a putea ca noi să admirăm peisajul și să ne luăm porția de nurofen pentru a scăpa de durerea de cap ce tocmai ne-a cauzat-o. Mai are și momente când o ia complet răzvan. Frumos. Tot la acest capitol, jocul ne impresionează iar cu logica lui extraordinară. Atunci când caracterul nostru se află lângă o clădire sau obiecte ce ne blochează câmpul vizual (iar camera reamintesc, este fixă), în loc ca obiectul/clădirea respective să devină transparente, o să vedem doar o chestie albastră conturată direct în clădire, pată ce probabil reprezintă caracterul nostru. Să nu vă gândiți că o să puteți să vă luptați cu monștrii sau să spargeți un cufăr în acest mod pentru că pur și simplu nu o să le vedeți.

                 Povestea este banală, heroes vs. Evil empire. Nu are treabă cu universul Sacred, poate doar dacă mai apare din când în când câte o referință aruncată pe acolo din greșeală.

                 Caracterele pe care ni le putem alege sunt concepute de ceva hibrid nou de hipster plin de corectitudine politică. Avem Safiri, clasicul luptător african atot prezent în Ancaria (hmm, nope), Seraphimul (a doua chestie pe lângă numele Sacred care are legătură cu Sacred), arcașul Khukuri, asiaticul cu față de Jackie Chan grăsuţ și piept de Scarlet Johansson, Seraphimul, rasa Ariană și într-un final, războinica latino-amazoniancă. Lipsesc indienii dar cred că or să apară și ei într-un DLC viitor, “Ancaria Call Center”.PStu2q2.jpglJEoHV7.jpgSKbbTFK.jpgvvnTYjf.jpg

                 Dar stați, mai avem. Dezvoltatorii au încercat din răsputeri să întreacă Ubisoft și EA la capitolul cei mai nenorociți game devs și cred că au și reușit. Dacă nu ați făcut preorder atunci nu o să puteți să jucați o clasă (Malakhim), o să vă lipsească câteva iteme și nu o să puteți să vizitați anumite zone (din alea și așa puține disponibile). Acesta nu este un bonus de preorder ci o taxă pentru cei care nu au făcut preorder. 2 DLC încă din prima zi de lansare. Oameni penalizați pentru că nu au făcut preoder. Penibil, absolut penibil.

                Inamicii sunt proşti, plictisitori, atât cei care vin în sute de exemplare către tine cât și bossii (sau elitele). Alt element extrem de prost de împrumutat de la asiatici, grindigul fără sens. Pentru că cui nu îi place să omoare fără sens aceleași tipuri de monștrii timp de câteva ore? Respawn mode : infinite.

               Sacred 3 este un joc prost, foarte prost, conceput pentru oameni proști de către alți oameni proști. Este extrem de liniar, nu are sistem de loot, nu are progresie interesantă, are cele mai tâmpite mecanici posibile pentru un joc Sacred, scoase direct din jocurile Action-Adventure asiatice precum DMC. Au eliminat orice element care ar putea avea legătură cu Sacred, orice element care ar putea să fie interesant, au prostit jocul într-un mod în care nu credeam că este cu putință. De asemenea, Sacred 3 încearcă din răsputeri să fie amuzant și, ca la orice capitol al său, eșuează lamentabil. Poate pentru cineva glumele tip Măruță repetate la nesfârșit sunt amuzante, pentru mine, nu prea. Voice actingul oribil nu prea ajută nici el în această privință.

               Stați departe de el, nu merită nici măcar să îl piratați la cât de prost este. Toate părțile care au “3” în ele văd că parcă sunt sortite eșecului. Totuși, spre deosebire de Diablo 3 care a fost cât de cât îmbunătățit prin ultimele patchuri, Sacred 3 este doar un joc din care Deep Silver încearcă să mulgă cât mai mult. Are o bază fundamental proastă, este imposibil de reparat. Din păcate Sacred a fost doar o altă franciză pe care un dezvoltator a cumpărat-o în speranța că o să sugă cât mai mulți bani înainte de o distruge și de a o îngropa complet.

 

 

NU FINAL 2

About Motanul Biped